Identificarea unei dificultăți de învățare este crucială, dar reprezintă doar începutul procesului. Adesea, dificultățile de învățare sunt remarcate în mediul școlar. Un cadru didactic poate observa că un student necesită mai mult timp decât colegii săi pentru a citi sau a scrie, nu se descurcă la matematică sau are dificultăți cu efectuarea temelor pentru acasă. În astfel de cazuri, se poate apela la un specialist pentru a efectua un diagnostic. Problemele legate de limbaj pot fi un semnal al dislexiei sau al unei tulburări de limbaj, în timp ce dificultățile în matematică pot indica discalculia, iar scrisul dificil și coordonarea motorie slabă pot fi semne ale dispraxiei, printre altele. Cu toate acestea, a pune un nume pe dificultatea de învățare și a începe să o tratezi reprezintă doar o parte din soluție.
Un copil inteligent și capabil poate suferi în tăcere la nivel emoțional. Dificultățile de învățare pot declanșa o serie de reacții emoționale, cu care elevul poate încerca să se descurce pe cont propriu.
1. Pot experimenta un vârtej de emoții.
Unii elevi pot considera că problemele lor sunt limitate la școală. Însă, alții pot internaliza această luptă și pot ajunge să se considere „incompetenți”, ceea ce poate submina încrederea în sine. Simțindu-se incomprehensi, ei pot deveni singuratici și izolați. De asemenea, din cauza sentimentului de neajutorare în fața provocărilor școlare, pot dezvolta anxietate generalizată — ca și cum ar pierde controlul asupra majorității aspectelor vieții lor. Această presiune, frustrare și anxietate pot chiar să ducă la depresie.
2. Aceste sentimente pot avea un impact negativ asupra vieții lor.
Anxietatea și stresul resimțite pot duce la retragerea din activități zilnice sau la adoptarea unor comportamente nepotrivite. În mediul școlar, aceasta se poate traduce prin comportament disruptiv, făcându-i pe elevi să fie percepuți ca fiind problematici. Alternativ, pot deveni absenți mintal, ceea ce diminuează și mai mult capacitatea lor de învățare. În relațiile cu colegii, conflictul poate deveni o metodă de interacțiune, ceea ce poate agrava sentimentul de izolare.
3. Sentimentele pot devia atenția de la problemele de învățare.
Este improbabil ca să poată procesa tot ceea ce resimte. S-ar putea să descopere că plângerile despre durere abdominală îl scutesc de a merge la școală. Problema este că acum nimeni nu îl mai crede când se plânge de această durere. Sau poate întreba excesiv în clasă pentru a întârzia începerea lecției. Acum, însă, profesorul său poate crede că are probleme cu atenția — ceea ce nu este cazul. A găsit doar o metodă nepotrivită de a se descurca cu situația.
4. Emoțiile pot chiar agrava problemele de învățare.
Există studii care sugerează că anxietatea și depresia pot afecta capacitatea creierului de a gândi și de a procesa informații. Astfel, copilul poate intra într-un ciclu vicios: întâmpină probleme de învățare care generează stres, iar acest stres exacerbează problemele, care la rândul lor cresc nivelul de stres, și așa mai departe.
Cu toate acestea, copilul nu este condamnat să rămână într-o stare de neputință. Are nevoie de susținere, dar de un anumit tip de susținere. Orice părinte ar vrea să își consoleze copilul suferind și să îi promită că îi va alina durerea. Și este important să faci asta. Dar există și un alt fel de sprijin pe care îl poți oferi. Îl poți învăța cum să își gestioneze emoțiile și să își reconstruiască viața. Va învăța să își seteze obiective, să acționeze și să găsească prieteni care să îl sprijine. Pe parcurs, va începe să se cunoască mai bine pe sine și să își construiască o stima de sine robustă.
Există cinci competențe esențiale care pot avea un impact semnificativ asupra vieții copilului.
Autocunoaștere: Înțelege copilul propriile emoții și gânduri atunci când apar? Este conștient de valorile care sunt importante pentru el? Este onest cu el însuși despre punctele sale forte și despre aspectele la care trebuie să lucreze? Cu cât copilul este mai în legătură cu sine și cu direcția în care se îndreaptă, cu atât va fi mai încrezător și mai pozitiv, ceea ce va favoriza o dezvoltare continuă și neîntreruptă.
Conștientizare socială: Are copilul capacitatea de a empatiza cu alții, chiar și atunci când sunt foarte diferiți de el? Înțelege el perspectivele lor? Le oferă respectul cuvenit? Știe să se adapteze în diferite medii sociale? Cu cât este mai bine integrat în comunitatea sa, cu atât viața lui va fi mai armonioasă.
Luarea deciziilor responsabile: Este capabil copilul să evalueze o situație, să identifice problemele, să găsească soluții, să analizeze rezultatele și să reflecteze asupra experiențelor trăite? Pe măsură ce își îmbunătățește aceste abilități, va fi capabil să facă alegeri mai înțelepte, îmbunătățindu-și astfel calitatea vieții.
Auto-disciplină: Își poate menține copilul focusul pe sarcina de mână? Își gestionează reacțiile la evenimentele care i se întâmplă? Poate să facă față stresului? Își controlează impulsurile? Își stabilește obiective și lucrează pentru a le realiza? Și rămâne motivat? Aceste abilități sunt vitale pentru a deveni mai autonom, ceea ce îl va ajuta să se simtă împuternicit.
Construirea relațiilor: Este copilul capabil să creeze și să mențină relații sănătoase și satisfăcătoare cu cei din jur? Va avea nevoie de aceste relații pentru suport, deci este important să învețe să asculte, să ofere ajutor, să colaboreze, să rezolve neînțelegeri și totodată să rămână fidel valorilor sale și să reziste presiunii grupului.
Psih. Mădălina Simion
Psiholog clinician; neuropsiholog la BucureștiS-a specializat in evaluarea complexa psihologica si neuropsihologica a copiilor, adolescentilor si adultilor cu afectiuni medicale (ADHD, anxietate, intarzieri in dezvoltare, tulburari genetice, tumori cerebrale, epilepsie, hidrocefalie, traumatisme cranio-cerebrale, etc) in vederea psihodiagnosticului.
A urmat o formare de 450 de ore teoretice si 500 de ore de practica in neuropsihologie clinica (Máster en Neuropsicología Clínica, Instituto Superior de Estudios Psicológicos (ISEP), acreditat de Consiliul General de Psihologie din Spania pentru specializarea in neuropsihologie clinica, program ce indeplineste ghidurile internationale de instruire ale Conferintei din Huston pentru acreditarea de psiholog expert in neuropsihologie clinica in Spania.
Interese profesionale: mapare corticala intraoperatorie, fMRI, functionare executiva