Despre testul WISC-IV
Rezultatele precise și utile din evaluările psihologice depind, parțial, de respectarea procedurilor standardizate de administrare a testelor (precum WISC-IV), care includ utilizarea unui mediu de testare adecvat și stabilirea unei relații bune, deși uneori sunt necesare ajustări pentru a ține cont de diferențele individuale. Există două concepte esențiale în spatele mediului potrivit pentru testare, pentru care sunt create procedurile standard de administrare. În primul rând, aceste proceduri reprezintă un experiment psihologic controlat. În al doilea rând, ele oferă un mediu care facilitează obținerea performanței maxime.
O administrare standard a WISC-IV este un experiment psihologic controlat, conceput pentru a recrea condițiile în care instrumentul a fost inițial standardizat. În timpul dezvoltării, instrucțiunile și solicitările fiecărui subtest au fost ajustate pentru a reduce diferențele în performanța copilului cauzate de neînțelegeri ale examinatorului privind instrucțiunile subtestului, utilizarea unor metode variate de prezentare a întrebărilor și stabilirea mediului de evaluare sau strategiile unice folosite în notarea fiecărui subtest, care pot afecta semnificația scorului final. Cu alte cuvinte, instrucțiunile și solicitările standardizate ajută la reducerea variațiilor scorurilor de testare cauzate de diferențele dintre examinatori și mediile de testare.
Ca și în cazul majorității evaluărilor standardizate, administrarea WISC-IV este un mediu care vizează performanța maximă, în limitele unui cadru standard fără feedback de performanță. Copiii sunt încurajați, ghidați și instruiți, iar mediul este creat astfel încât să aibă puține distrageri. Acest lucru este diferit de notele școlare, care reflectă performanța intelectuală obișnuită în timp, sau de evaluările comportamentale ale părinților, unde performanțele copiilor sunt rezumate pe baza comportamentului lor într-un mediu natural.
Astfel, administrarea standard reprezintă un echilibru între dorința de a obține cea mai bună performanță intelectuală a copilului și asigurarea comparabilității în condiții standardizate. Deși unii copii ar putea avea rezultate mai bune dacă un părinte ar fi prezent pentru a-i încuraja, acest factor introduce o variație dificil de controlat între copii, ceea ce poate compromite comparabilitatea cu o populație de referință.
1. Administrarea standard este un experiment psihologic controlat.
– Normele sunt aplicabile celor evaluați în condiții similare.
– Fiecare instrucțiune, solicitare și întrebare sunt strict scriptate.
2. Mediul de testare trebuie să faciliteze performanța maximă.
– Se face o distincție clară între performanța maximă și cea obișnuită.
– Solicitările și întrebările sunt concepute special pentru a încuraja performanța maximă.
Mediul de testare
Mediul de testare ideal ar trebui să îndeplinească anumite criterii standard, așa cum au fost cerute de examinatorii de standardizare. Testarea ar trebui să se desfășoare într-o cameră liniștită și bine iluminată, fără reflexii, și fără elemente care să distragă atenția. Aceste distrageri pot include o fereastră cu vedere, un ceas sau chiar materialele de testare. Este recomandat ca examinatorul să fie așezat fie față în față, fie la un unghi drept față de copil. Copilul ar trebui să fie așezat confortabil pe un scaun și la o masă de înălțime adecvată. Suprafața de scriere a formularului de înregistrare ar trebui să fie mereu ascunsă.
Materialele care nu sunt utilizate ar trebui să fie ușor accesibile examinatorului și să nu fie vizibile pentru copil, eventual pe un scaun de partea opusă copilului, într-o servietă deschisă. Materialele utilizate trebuie să fie ușor vizibile și accesibile pentru examinator în orice moment. Desigur, materialele pe care le folosește copilul trebuie să fie la îndemâna acestuia, confortabil și ușor accesibile. Dacă suprafața de scriere este neuniformă, așezați o suprafață dură și netedă sub broșurile de testare.
În practică, lipsa unui mediu de testare adecvat poate forța uneori psihologii să testeze în spații nepotrivite. Aceste situații ar trebui evitate pe cât posibil. Dacă mediul de testare a putut influența negativ performanța maximă a copilului la test, acest aspect ar trebui menționat în raportul scris.
Crearea și menținerea unei relații cu copilul
Este esențial să dezvoltați o relație pozitivă cu copilul pentru a stimula efortul maxim, respectând în același timp procedurile standard de administrare. Pentru a asigura un mediu organizat și fără stres, este important să fiți bine pregătit și sigur pe materialele și procedurile de testare. Acest lucru nu doar că va ajuta copilul să se simtă confortabil și încrezător în prezența dumneavoastră și în mediul de testare, dar va contribui și la economisirea timpului. Persoanele obosite nu vor putea, evident, să performeze la capacitate maximă. Adolescenții care au dificultăți în relațiile cu autoritatea pot fi mai puțin motivați dacă păreți nesigur și ineficient.
Cunoașterea detaliată a regulilor de scorare și interogare pentru subtestele verbale, precum și abilitatea de a folosi cronometrul și de a înregistra răspunsurile simultan, sunt de mare ajutor. Este important să nu sacrificați calitatea înregistrării răspunsurilor copilului pentru eficiență. Un singur cuvânt poate schimba valoarea punctajului unui item verbal, iar erorile simple în înregistrarea timpului pot afecta scorurile la Designul cu Blocuri. Asigurați-vă că înregistrați cu precizie răspunsurile verbale, cu notări precum (Q).
Încurajarea ar trebui să fie utilizată pentru a menține implicarea maximă, fără a oferi feedback despre performanța reală a copilului. Declarații neutre, cum ar fi „apreciez cât de mult te străduiești”, „unele dintre acestea sunt ușoare și altele foarte dificile” sau „fă tot posibilul” sunt acceptabile. Feedback-uri precum „așa e” sau „aproape ai reușit” nu sunt permise. Este necesar să folosiți judecata clinică pentru a determina cât de multă încurajare verbală este necesară pentru a menține copilul implicat, fără a oferi feedback despre performanță dincolo de ceea ce este permis.
Cu excepția situațiilor excepționale, părinții și tutorii nu ar trebui să fie prezenți în timpul sesiunii de testare. Dacă prezența lor este necesară pentru a face copilul să se simtă confortabil, acești adulți nu ar trebui să vorbească, să reformuleze întrebările sau răspunsurile, să încurajeze copilul sau să perturbe sesiunea de testare în vreun fel și ar trebui să stea în spatele copilului, astfel încât acesta să nu le poată vedea expresiile sau gesturile. Prezența unui părinte sau tutore în timpul testării trebuie menționată în raport, împreună cu motivul pentru care a fost considerată necesară. O sesiune în care părintele, tutorele sau un alt observator participă activ nu este considerată o administrare standard și trebuie menționată în raport.
Manualul oferă fraze specifice de tranziție între subteste; acestea pot fi eliminate sau modificate pentru a crea o relație bună, dar afirmațiile specifice fiecărui subtest nu pot fi modificate decât dacă este specificat în instrucțiunile pentru acel subtest.
Se recomandă ca administrarea WISC-IV să fie completată într-o singură sesiune. Pauze scurte pot fi permise în cadrul unei sesiuni pentru a reduce oboseala, dar acestea ar trebui să fie rare și doar între subteste, niciodată în timpul unui subtest. Dacă este necesară o a doua sesiune de testare, aceasta ar trebui să fie finalizată în termen de o săptămână.
Sursa: Weiss, L. G., Prifitera, A., Holdnack, J. A., Saklofske, D. H., Rolfhus, E., & Coalson, D. (2006). The essentials and beyond. In WISC-IV advanced clinical interpretation. Elsevier Inc.
Psih. Mădălina Simion
Psiholog clinician; neuropsiholog la BucureștiS-a specializat in evaluarea complexa psihologica si neuropsihologica a copiilor, adolescentilor si adultilor cu afectiuni medicale (ADHD, anxietate, intarzieri in dezvoltare, tulburari genetice, tumori cerebrale, epilepsie, hidrocefalie, traumatisme cranio-cerebrale, etc) in vederea psihodiagnosticului.
A urmat o formare de 450 de ore teoretice si 500 de ore de practica in neuropsihologie clinica (Máster en Neuropsicología Clínica, Instituto Superior de Estudios Psicológicos (ISEP), acreditat de Consiliul General de Psihologie din Spania pentru specializarea in neuropsihologie clinica, program ce indeplineste ghidurile internationale de instruire ale Conferintei din Huston pentru acreditarea de psiholog expert in neuropsihologie clinica in Spania.
Interese profesionale: mapare corticala intraoperatorie, fMRI, functionare executiva