In mediul clinic intalnim pacienti cu tot felul de tipologii. Primele discutii cu pacientul, inclusiv anamneza sunt decisive in stabilirea relatiei terapeutice.
De ce este pacientul atat de ostil?
Daca observati ca un pacient nu este deschis si va percepe ca un potential pericol sau dusman, ganditi-va ca nu este vina dvs. Atat timp cat va comportati profesionist si ramaneti politicos, motivul pentru atitudinea distanta a pacientului este chiar patologia acestuia. Furia pe care pacientul o resimte in prima discutie cu specialistul apare deseori pe fondul unei psihoze paranoide, uni iritabilitati in cadrul depresiei sau maniei sau poate fi o tulburare de personalitate. Cea mai buna solutie este sa atenuati starea de ostilitate. Putem face aceasta diagnosticand sursa reala si stabilind o metoda de interventie personalizata.
Cum vorbim cu pacientii paranoizi si ostili?
Un astfel de pacient percepe specialistul ca un pericol iminent sau ca unul dintre semnele dintr-un lung sir de conspiratii impotriva sa. Astfel de proiectii le puteti contracara, distantindu-va prietenos, facand glume neutre sau facandu-va ca nu intelegeti la ce se refera pacientul, deci ca un “nestiutor”. Ultima varianta este cel mai usor de improvizat. In mod normal atitudinea “nestiutoare” este perceputa pozitiv de pacient si nu este vazuta ca un semn al unor motive ascunse.
Iata un exemplu de cum poate decurge o conversatie. O pacienta cu tulburare bipolara a fost internata impotriva vointei ei. Printre altele suferea de obsesia ca sotul ei ar vrea sa o omoare. Chiar de la inceputul anamnezei pacienta a spus ca fost internata pe nedrept si ca vrea sa fie externata imediat.
Pacienta: Ce v-a venit de ma tineti aici cu forta? Nu aveti niciun drept. Pot sa-mi iau un avocat si va dau in judecata.
Specialistul: Bineinteles ca puteti sa va luati un avocat. Motivul pentru care sunteti aici…
Pacienta (intrerupandu-l): Pot sa-mi iau un avocat, dar nu ma va ajuta cu nimic. Asta vreti sa spuneti? Pentru ca toti avocatii sunt oricum doar niste pioni in tot jocul asta. Si oricum, or sa spuna ce vreti dvs.
Specialistul: La ce fel de joc va referiti? Ultima oara cand m-am uitat in jurul meu nu am vazut decat un spital de psihiatrie.
Pacienta: Stiti foarte bine la ce ma refer. Nu mai faceti pe nevinovatul.
Specialistul: Aveti dreptate. Eu sunt de vina. Sunt de vina pentru ca sunt psihiatru si vreau sa va ajut. Si daca acum ma credeti, ma credeti si ca am cumparat Arcul de Triumf?
Pacienta: Poftim? Dvs. ati cumparat Arcul de Triumf?
Specialistul: Asta era doar o gluma proasta. Uneori umorul e singurul care ne ajuta sa supravietuim in spital. Dar sa ne intoarcem la discutia noastra. Despre ce vorbeam?
Pacienta: Despre cei care vor sa ma omoare.
Dupa mica paranteza in conversatie, pacienta este mult mai destinsa si discutia este mult mai productiva. Glumita a fost suficienta ca sa dezamorseze atitudinea ostila care plutea in aer.
Cum vorbim cu pacientii depresivi?
Pacientii depresivi pot fi deseori usor iritabili. In spatele iritabilitatii se ascunde de fapt adesea teama de a nu fi ranit. In acest caz este recomandabila o abordare directa:
Pareti foarte furioasa, dar cred ca in spatele furiei se ascunde o mare tristete. Sau
Imi imaginez ca sunteti suparata pe mine, dar ma intreb daca nu cumva se ascunde altceva in spatele supararii.
Cum vorbim cu pacientii cu tulburare Borderline?
Ca si la pacientii depresivi, pacientii cu tulburare Borderline deseori isi ascund durerea in spatele furiei sau impulsivitatii. Din cauza problemelor in a gestiona situatiile apasatoare, acesti pacienti nu pot aborda discutia in mod rational. Pacientii proiecteaza adesea mania asupra celor din jur si specialistilor le este deseori greu sa nu-si piarda cumpatul. Poate va ajuta totusi sa va ganditi ca pacientul isi ascunde teama de singuratate in spatele comportamentului ostil. Aratati empatie. O atitudine ofensiva o sa-l irite si mai mult pe pacient. Distantarea pe de alta parte o sa-i accentueze senzatia de abandon.
Fiti in schimb curios si intelegator:
Pentru mine este foarta importanta aceasta discutie. Dupa parere dvs., ce credeti ca tocmai s-a intamplat?
Vad ca sunteti suparata pe mine. Si ma intreb ce v-a suparat? Am spus cu siguranta ceva, ce nu v-a placut. Sper sa inteleg despre ce e vorba, pentru ca sa lasam supararea deoparte si sa trecem la lucrurile importante pentru terapie. Cum reusim sa va simtiti mai bine?
Bibliografie
Carlat, D. J. (2013). Das psychiatrische Gespräch: Interviewstrategie, Anamnese, Befunderhebung, diagnostische und therapeutische Gesprächstechniken. Huber.
Andreea Iordan Jezlova
Andreea este psiholog (Master of Science), cu studii de licenta la Facultatea de Psihologie, Universitatea București si masterat stiintific în psihologie pedagogica (invatare, educatie, motivatie) si psihopatologie la Universität Potsdam, Germania. A lucrat printre altele ca stagiar în psihologie la Technische Universität Berlin, Senatul din Berlin, Clinica Salus Lindow si Spitalul Crucii Rosii din Berlin (medicină internă, geriatrie, clinica geriatrică de neuroabilitare, accidente vasculare cerebrale - stroke-unit, neurologie). Andreea lucreaza din mai 2017 in Berlin la Vitanas Clinic for Geriatrics pe neuropsihologie geriatrica. Face evaluari neuropsihologice si terapie pentru seniori. Se ocupa in special de pacientii cu dementa vasculara, Alzheimer, hidrocefalie cu presiune normala, tulburare cognitiva usoara, accidente vasculare cerebrale, oftalmoplegie supranucleara, Chorea Huntington, sindrom Korsakov, Morbus Parkinson, pacientii cu tendinte suicidare, depresie, hemoragie subarahnoidala, delir etc. De asemenea, tine grupuri terapeutice de suport pentru pacientii aflati in recuperare neurocognitiva. Pe langa aceasta, urmeaza formarea continua in neuropsihologie la Gesellschaft für Neuropsychologie (Societatea Germana pentru Neuropsihologie): de ex. cursuri de neuroanatomie functionala, neuropsihologie culturala, gestionarea situatiilor de criza precum a suicidalitatii, dementei, psihopatologie, tulburari neurocognitive in psihiatrie.