Despre teoria lui Luria
Teoria lui A. R. Luria a fost un element fundamental în domeniul neuropsihologiei de peste 45 de ani (Luria, 1980). Ideile sale sunt atât de influente încât au fost încorporate în evaluări precum NEPSY și NEPSY-II, care sunt instrumente utilizate pentru a evalua abilitățile cognitive ale copiilor.
Luria a văzut creierul ca un “mozaic funcțional,” ceea ce înseamnă că diferite părți ale creierului lucrează împreună în diverse combinații pentru a susține gândirea și procesarea (Luria, 1973). Imaginează-ți creierul ca pe o echipă în care fiecare membru are un rol specific. Toți trebuie să colaboreze pentru a finaliza sarcina. De exemplu, atunci când copilul tău rezolvă o problemă de matematică, diferite zone ale creierului comunică și colaborează pentru a-l ajuta să înțeleagă și să găsească soluția.
Munca lui Luria a ajutat la identificarea regiunilor creierului responsabile pentru sarcini specifice, dar el a subliniat că nicio zonă nu funcționează izolat. Acest lucru înseamnă că integrarea, sau modul în care diferite părți ale creierului lucrează împreună, este crucială pentru funcționarea creierului.
Luria a crezut, de asemenea, că funcțiile cognitive precum atenția, limbajul, percepția senzorială, abilitățile motorii, abilitățile vizuospatiale și memoria sunt complexe și formate din părți mai mici și flexibile. Aceste părți sunt susținute de rețele în creier care sunt la fel de adaptabile și interactive. Gândește-te la asta ca la o orchestră simfonică, unde diferite instrumente (regiuni ale creierului) se reunesc pentru a crea muzică frumoasă (funcții cognitive).
De exemplu, atenția implică multiple sisteme cerebrale care lucrează în armonie. Această idee este susținută și de alți cercetători, precum Barkley (1996) și Mirsky (1996), care subliniază, de asemenea, natura colaborativă a proceselor cerebrale. Înțelegerea teoriei lui Luria poate ajuta la explicarea motivului pentru care dezvoltarea cognitivă a unui copil este atât de dinamică și de ce diferite abilități pot fi afectate de diverși factori. Aceasta subliniază importanța de a privi imaginea de ansamblu atunci când se evaluează abilitățile unui copil, mai degrabă decât să se concentreze doar pe o singură zonă. Această abordare cuprinzătoare poate ghida strategii eficiente de suport și intervenție pentru a ajuta copilul să prospere în învățare și în activitățile de zi cu zi.
Perspectiva lui Luria asupra funcțiilor cognitive este că acestea sunt sisteme complexe susținute de rețele neuronale interconectate, un principiu care se aplică atât copiilor, cât și adulților. Totuși, modul în care aceste procese funcționează poate diferi între cele două grupuri. De exemplu, atunci când un copil mic învață să citească, trebuie să se concentreze mai mult pe analizarea sunetelor vorbirii și a simbolurilor vizuale. Acest lucru necesită mai multă atenție și pune o presiune mai mare pe memoria de lucru în dezvoltare.
În contrast, un adult poate citi adesea rapid și recunoaște cuvintele aproape instantaneu, fără prea mult efort conștient. Copiii folosesc diferite părți ale creierului mai activ atunci când învață abilități noi, comparativ cu adulții, ale căror creiere au dezvoltat deja aceste căi. Conexiunea dintre structura și funcția creierului la copii nu este la fel de bine definită ca la adulți, parțial pentru că creierul unui copil este încă în creștere și schimbare. Acest lucru face mai dificilă identificarea exactă a zonelor cerebrale implicate în sarcini complexe pentru copii.
În plus, dacă un copil are o anomalie cerebrală, fie prezentă la naștere, fie dobândită ulterior, aceasta poate modifica modul în care diferite regiuni ale creierului se dezvoltă și funcționează. Teoria lui Luria sugerează că, dacă o parte a unei funcții cognitive este afectată, aceasta poate influența alte abilități cognitive conexe. Acest aspect este deosebit de important pentru copii, deoarece o problemă timpurie poate perturba dezvoltarea abilităților fundamentale necesare pentru învățarea viitoare. Acest lucru subliniază importanța detectării și intervenției timpurii.
Dacă un copil întâmpină dificultăți, abordarea lor devreme poate ajuta la prevenirea unui efect de domino care ar putea afecta alte domenii ale dezvoltării. Înțelegerea acestei interconectări poate ghida părinții și educatorii în oferirea suportului adecvat pentru a ajuta copiii să depășească provocările și să continue să-și dezvolte eficient abilitățile cognitive.
Abordarea lui Luria pentru diagnosticarea deficiențelor cognitive se concentrează pe identificarea problemei primare care cauzează dificultăți în funcțiile complexe. De exemplu, dacă un copil are probleme cu limbajul, ar putea fi din cauza unei probleme primare cu decodificarea fonologică auditivă, care este abilitatea de a procesa sunetele. Această problemă primară poate duce la probleme secundare, cum ar fi dificultăți în înțelegerea limbajului și exprimarea gândurilor verbal. Practic, dacă un copil nu poate procesa bine sunetele, ar putea avea dificultăți în a înțelege și a folosi limbajul eficient.
Pentru părinți, acest lucru înseamnă că dificultățile de limbaj ale unui copil ar putea să nu fie doar despre limbaj în sine, ci ar putea proveni dintr-o problemă mai profundă cu procesarea sunetelor. Luria a subliniat importanța de a analiza atât performanța copilului la sarcini, cât și observațiile calitative pentru a identifica aceste probleme de bază. Această abordare este integrată în evaluările NEPSY și NEPSY-II, care includ Observații Comportamentale punctate pentru a ajuta la identificarea deficitelor primare.
Deficitele primare sunt cauzele fundamentale ale dificultăților într-un domeniu specific, cum ar fi o problemă cu decodificarea auditivă care afectează abilitățile de limbaj. Deficitele secundare sunt efectele în lanț ale acestor probleme primare, impactând alte domenii precum comprehensiunea și expresia verbală. În cazuri severe, un deficit primar în decodificarea auditivă poate afecta semnificativ capacitatea unui copil de a înțelege și produce limbaj.
Pentru părinți, înțelegerea diferenței dintre deficitele primare și secundare este crucială. Aceasta subliniază importanța abordării cauzei principale a dificultăților unui copil pentru a preveni provocările ulterioare în domenii conexe. NEPSY-II utilizează atât date de performanță, cât și observații calitative pentru a oferi o imagine de ansamblu cuprinzătoare a profilului cognitiv al unui copil, ajutând la identificarea acestor deficite primare și secundare. Această înțelegere cuprinzătoare poate ghida intervențiile prin concentrarea pe problemele de bază și impactul lor mai larg, asigurându-se că strategiile de suport sunt adaptate pentru a răspunde nevoilor specifice ale copilului.
Luria a dezvoltat o metodă pentru evaluarea tulburărilor cognitive care implică descompunerea funcțiilor complexe în părți mai mici și evaluarea fiecăreia cu teste specifice. Această abordare permite o înțelegere aprofundată a tulburărilor neurocognitive prin concentrarea pe procesele individuale care sunt afectate (Christensen, 1984).
NEPSY-II urmează această metodă prin includerea unei varietăți de subteste concepute pentru a evalua diferitele componente ale abilităților cognitive importante. Acest lucru înseamnă că NEPSY-II poate oferi o imagine detaliată a punctelor forte și a slăbiciunilor cognitive ale copilului dumneavoastră. Evaluarea este flexibilă și poate fi adaptată nevoilor copilului dumneavoastră. Poate fi realizată ca o evaluare completă, care acoperă toate domeniile funcționării neuropsihologice, sau ca o versiune mai scurtă care se concentrează pe cele mai sensibile subteste. Dacă există preocupări specifice, cum ar fi dificultățile de citire, evaluarea poate fi direcționată pentru a aborda acele domenii în mod specific.
NEPSY-II evaluează atât abilități de bază, cum ar fi percepția vizuală și abilitățile motorii, cât și procese cognitive mai complexe, cum ar fi înțelegerea timpului prin sarcini precum citirea ceasului. Rezultatele de la NEPSY-II sunt combinate cu observații ale comportamentului, analiza erorilor și examinarea modului în care sunt completate sarcinile. Această abordare cuprinzătoare ajută la identificarea problemelor primare care cauzează dificultățile unui copil și a oricăror efecte secundare pe care aceste probleme le-ar putea avea asupra altor domenii.
De exemplu, dacă un copil are dificultăți cu percepția vizuală, aceasta ar putea fi deficitul primar. Evaluarea poate dezvălui, de asemenea, cum această problemă primară afectează alte abilități, cum ar fi citirea sau conștientizarea spațială, care sunt considerate deficite secundare. Înțelegerea atât a deficitelor primare, cât și a celor secundare este crucială pentru dezvoltarea unor strategii de intervenție eficiente. Prin identificarea cauzelor principale ale provocărilor unui copil, NEPSY-II ajută la crearea unor planuri de suport țintite care abordează atât impactul imediat, cât și cel mai larg al acestor dificultăți cognitive. Acest lucru asigură că intervențiile sunt bine adaptate pentru a ajuta copilul să reușească în învățare și în activitățile zilnice.
Evaluarea neuropsihologică cu NEPSY
Evaluările neuropsihologice, cum ar fi cele realizate cu NEPSY-II, sunt concepute pentru a oferi o înțelegere detaliată a abilităților cognitive ale unui copil prin utilizarea unor măsuri standardizate și fiabile ale diferitelor comportamente (Ivnik et al., 2001). Acest lucru înseamnă că aceste evaluări pot ajuta la crearea unui profil cuprinzător al punctelor forte și slăbiciunilor unui copil.
Abordarea “procesului” a lui Kaplan subliniază importanța nu doar a analizării scorurilor testelor, ci și a observării modului în care un copil ajunge la răspunsurile sale (1988). Această abordare, inspirată de Luria, adaugă perspective valoroase procesului de testare standardizată. Este important de reținut că modul în care funcționează creierul unui copil este diferit de cel al unui adult, atât în termeni de calitate, cât și de cantitate (Baron, 2004). Acest lucru înseamnă că înțelegerea dezvoltării normale a copilului este crucială pentru identificarea corectă a oricăror probleme. Fără această cunoaștere, comportamentele tipice ar putea fi confundate cu probleme, ducând la diagnostice incorecte.
Pentru părinți, acest lucru înseamnă că evaluările neuropsihologice nu sunt doar despre identificarea problemelor, ci despre înțelegerea întregului copil, inclusiv a mediului său de acasă și de la școală. Rezultatele ar trebui utilizate pentru a sprijini contextul unic al copilului, ajutând familiile și educatorii să creeze planuri de suport eficiente.
Copiii trimiși pentru evaluare neuropsihologică pot avea o gamă largă de condiții, cum ar fi leziuni cerebrale traumatice, tulburări neurologice precum epilepsia sau probleme de dezvoltare sau neurodivergență precum ADHD sau autism. Ei ar putea avea, de asemenea, tulburări psihiatrice sau dizabilități de învățare precum dislexia. Din cauza acestei diversități, neuropsihologii trebuie să ia în considerare mulți factori, inclusiv vârsta copilului, severitatea și locația oricărei leziuni cerebrale și modul în care creierul ar putea să se recupereze în timp.
Pentru părinți, este important să știe că, chiar dacă un copil prezintă semne de afectare cerebrală, concluziile despre modul în care aceasta îi afectează comportamentul ar trebui făcute cu atenție și doar de către profesioniști calificați (Hartlage & Long, 1998). Evaluările neuropsihologice sunt instrumente valoroase pentru înțelegerea modului în care funcția cerebrală este afectată de diverse condiții, indiferent dacă cauza este cunoscută sau nu. Această abordare cuprinzătoare asigură că orice intervenții sau planuri de suport sunt bine informate și adaptate nevoilor specifice ale copilului.
Monitorizarea Continuă a Copiilor cu Probleme Severe
Este esențial să se urmărească evoluția copiilor cu probleme mai severe de-a lungul timpului, la fel de important ca evaluarea inițială. Acest lucru se datorează faptului că provocările cognitive pot evolua pe măsură ce copilul crește. De exemplu, un copil mic cu o tulburare de limbaj ar putea arăta îmbunătățiri în abilitățile de limbaj pe măsură ce îmbătrânește, dar ar putea dezvolta o tulburare de citire în schimb. Părinții ar trebui să înțeleagă că intervenția continuă este necesară, iar clinicienii trebuie să monitorizeze modul în care aceste intervenții funcționează. Pentru copiii care au suferit leziuni cerebrale, urmărirea recuperării lor este vitală pentru a identifica atât îmbunătățirile, cât și dificultățile persistente, permițând ajustarea intervențiilor pentru a răspunde nevoilor lor în schimbare (Korkman, Kirk, & Kemp, 1998).
Identificarea Tiparelor de Deficiențe
Evaluările neuropsihologice pot ajuta la detectarea tiparelor de deficiențe la copiii cu tulburări de limbaj sau tulburări de dezvoltare, cum ar fi tulburările din spectrul autist, dizabilitățile de învățare nonverbale și sindromul Williams. Aceste evaluări sunt instrumente valoroase în diagnosticarea acestor condiții. Pentru părinți, acest lucru înseamnă că testările specializate pot oferi perspective asupra provocărilor unice ale copilului lor.
Detectarea Deficiențelor Subtile
Chiar și la copiii cu tulburări de dezvoltare mai puțin severe, cum ar fi dislexia, ADHD sau probleme grafomotorii, pot fi identificate deficiențe subtile. Este comun ca copiii cu un tip de deficiență să aibă probleme suplimentare, fără legătură, cunoscute sub numele de condiții comorbide. De exemplu, copiii cu tulburări de învățare verbală au adesea și probleme de atenție, iar cei cu probleme de coordonare motorie pot avea dificultăți cu sarcinile vizuomotorii (Noterdaeme et al., 2002; Reinö-Habte Selassie et al., 2005; Snowling et al., 2006). Înțelegerea întregii game de provocări ale unui copil este crucială pentru dezvoltarea intervențiilor comportamentale, educaționale și cognitive eficiente.
Utilizarea NEPSY-II pentru Evaluare
Examinatorii avansați pot alege subteste specifice din NEPSY-II pentru a răspunde nevoilor clinice sau întrebărilor de trimitere (Korkman, Kirk, & Kemp, 2008). NEPSY-II este conceput pentru a fi flexibil, permițând clinicienilor să-l adapteze la preocupări specifice. Include teste neuropsihologice tradiționale cu norme pentru copii și adolescenți, precum și teste noi, cum ar fi Recunoașterea Afectelor și Memoria pentru Designuri. Utilizarea întregului NEPSY-II oferă avantajul subtestelor conormate, permițând compararea scorurilor în cadrul unui profil de testare.
Chiar și examinatorii fără pregătire în neuropsihologie pot utiliza eficient NEPSY-II interpretându-l la nivel de procesare cognitivă. Acest tip de evaluare oferă o bază solidă pentru dezvoltarea modificărilor și intervențiilor în clasă. Pentru părinți, acest lucru înseamnă că testul poate evidenția punctele forte și slăbiciunile copilului lor, oferind o imagine mai clară a modului în care se descurcă în comparație cu colegii de aceeași vârstă.
Utilizarea NEPSY-II pentru Înțelegerea Procesării Cognitive
Clinicienii pot utiliza NEPSY-II pentru a obține perspective asupra procesării cognitive a unui copil, fie că sunt neuropsihologi instruiți sau lucrează la un nivel mai descriptiv. Pentru părinți, acest lucru înseamnă că testul poate ajuta la identificarea provocărilor neurocognitive specifice pe care copilul lor le poate întâmpina. Înțelegerea acestor provocări oferă o bază solidă pentru recomandarea intervențiilor care pot îmbunătăți performanța copilului la școală, acasă și în mediile sociale.
Surse:
Barkley, R. A. (1996). Attention-deficit hyperactivity disorder: A handbook for diagnosis and treatment. Guilford Press.
Baron, I. S. (2004). Neuropsychological evaluation of the child. Oxford University Press.
Christensen, A. L. (1984). Luria’s neuropsychological investigation. Spectrum Publications.
Hartlage, L. C., & Long, C. J. (1998). A practical guide to the evaluation of child neuropsychological disorders. Springer.
Ivnik, R. J., et al. (2001). Neuropsychological tests: Normative data and clinical interpretation. Oxford University Press.
Kaplan, E. (1988). The process approach to neuropsychological assessment. In T. Boll & B. K. Bryant (Eds.), Clinical neuropsychology and brain function: Research, measurement, and practice (pp. 125-167). American Psychological Association.
Korkman, M., Kirk, U., & Kemp, S. (1998). NEPSY: A developmental neuropsychological assessment. The Psychological Corporation.
Korkman, M., Kirk, U., & Kemp, S. (2008). NEPSY-II: A developmental neuropsychological assessment. The Psychological Corporation.
Kemp, S. L., & Korkman, M. (2010). Essentials of NEPSY-II Assessment. Wiley.
Luria, A. R. (1973). The working brain: An introduction to neuropsychology. Basic Books.
Luria, A. R. (1980). Higher cortical functions in man (2nd ed.). Basic Books.
Mirsky, A. F. (1996). Attention: A neuropsychological perspective. In G. R. Lyon & N. A. Krasnegor (Eds.), Attention, memory, and executive function (pp. 109-133). Paul H. Brookes Publishing Co.
Noterdaeme, M., et al. (2002). Evaluation of attention problems in children with autism and children with a specific language disorder. European Child & Adolescent Psychiatry, 11(5), 219-225.
Reinö-Habte Selassie, G., et al. (2005). Motor coordination and attention problems in children with developmental coordination disorder and attention-deficit–hyperactivity disorder. Developmental Medicine & Child Neurology, 47(12), 772-777.
Snowling, M. J., et al. (2006). The development of literacy skills in children with speech difficulties: A test of the “critical age hypothesis”. Journal of Speech, Language, and Hearing Research, 49(2), 377-391.
Psih. Mădălina Simion
Psiholog clinician; neuropsiholog la BucureștiS-a specializat in evaluarea complexa psihologica si neuropsihologica a copiilor, adolescentilor si adultilor cu afectiuni medicale (ADHD, anxietate, intarzieri in dezvoltare, tulburari genetice, tumori cerebrale, epilepsie, hidrocefalie, traumatisme cranio-cerebrale, etc) in vederea psihodiagnosticului.
A urmat o formare de 450 de ore teoretice si 500 de ore de practica in neuropsihologie clinica (Máster en Neuropsicología Clínica, Instituto Superior de Estudios Psicológicos (ISEP), acreditat de Consiliul General de Psihologie din Spania pentru specializarea in neuropsihologie clinica, program ce indeplineste ghidurile internationale de instruire ale Conferintei din Huston pentru acreditarea de psiholog expert in neuropsihologie clinica in Spania.
Interese profesionale: mapare corticala intraoperatorie, fMRI, functionare executiva