Impactul tumorilor cerebrale asupra cogniției la copii: gliom de trunchi cerebral

Glioamele reprezintă un grup variat de tumori cerebrale care se formează din celulele gliale, care sunt celule de suport în creier. Trunchiul cerebral este alcătuit din trei părți principale: mezencefalul, puntea (situată între mezencefal și bulb rahidian) și bulb rahidian (care se formează la partea superioară a măduvei spinării). Gliomele de trunchi cerebral constituie între 10% și 20% din toate tumorile cerebrale și sunt, în general, diagnosticate la copii cu vârste cuprinse între cinci și zece ani, afectând în mod egal atât băieții, cât și fetele (Ostrom, 2019; Mulhern et al., 1994).

Deși există și alte tipuri de tumori histologice, cum ar fi gangliogliomul, care pot fi găsite în trunchiul cerebral, astrocitoamele difuze ale punții (cunoscute și sub numele de gliom difuz intrinsec al punții sau DIPG) și astrocitoamele pilocitice sunt mai frecvente și pot apărea în orice parte a trunchiului cerebral (Pollack, 1999; Ostrom, 2019).

Glioamele de trunchi cerebral pot avea originea în orice regiune a trunchiului cerebral, însă puntea este locul cel mai frecvent întâlnit și reprezintă majoritatea tumorilor de trunchi cerebral diagnosticate (aproximativ 80% din tumorile de trunchi cerebral; Jallo et al., 2004). Aceste tumori sunt clasificate în funcție de localizarea lor și de aspectul observat prin imagistică prin rezonanță magnetică (IRM).

În trecut, diagnosticul histologic prin biopsie nu era posibil din cauza riscurilor asociate procedurii. Cu toate acestea, progresele în tehnicile de biopsie au permis o focalizare mai mare pe diagnosticul histologic prin biopsie și clasificarea tumorilor în funcție de localizare (Jallo, 2004; Ostrom, 2019). Aceste avansuri au facilitat o înțelegere mai detaliată a tipurilor de glioame și a caracteristicilor lor specifice, ceea ce este esențial pentru dezvoltarea unor tratamente mai eficiente și personalizate.

Glioamele de trunchi cerebral sunt împărțite în general în două categorii principale: glioame de grad scăzut (sau focale) și glioame difuze intrinseci ale punții (DIPG). Această clasificare include atât tumorile confirmate prin analize histologice, cât și pe cele diagnosticate prin tehnici radiologice.

Tumorile difuze sunt, de obicei, astrocitoame infiltrative, care pot varia de la gradul 2 la gradul 4, în funcție de caracteristicile lor histopatologice. Aceste tumori difuze au un prognostic mai nefavorabil comparativ cu gliomele focale de trunchi cerebral. Ele prezintă o patologie mai agresivă, ceea ce se reflectă într-un prognostic negativ: supraviețuirea mediană este mai mică de un an. Cu toate acestea, aproximativ 10% dintre copii cu aceste tumori reușesc să supraviețuiască mai mult de doi ani (Cohen et al., 2011; Hoffman et al., 2018).

Glioamele focale de trunchi cerebral, pe de altă parte, au o evoluție mai puțin agresivă și sunt asociate cu un prognostic mai bun. Aceste tumori sunt mai localizate și, prin urmare, mai ușor de tratat eficient, ceea ce contribuie la rate de supraviețuire mai lungi și la o calitate a vieții mai bună pentru pacienți.

În concluzie, clasificarea glioamelor de trunchi cerebral în funcție de gradul lor și de caracteristicile histopatologice este esențială pentru determinarea prognosticului și a abordărilor terapeutice adecvate. Tumorile difuze, deși mai agresive și asociate cu un prognostic mai slab, necesită strategii de tratament mai intensive și mai personalizate pentru a îmbunătăți rezultatele pe termen lung.

Deși unele tumori își au originea direct în trunchiul cerebral, acestea tind să fie mai localizate (glioame focale intrinseci de trunchi cerebral) și sunt frecvent găsite în bulb rahidian sau mezencefal. Glioamele focale de trunchi cerebral pot, de asemenea, să se dezvolte într-un mod exofitic, ceea ce înseamnă că se extind de la marginea trunchiului cerebral, cu majoritatea masei tumorale protruzând în afară. Atât glioamele focale intrinseci, cât și cele exofitice de trunchi cerebral sunt, în general, mai puțin agresive (clasificate de Organizația Mondială a Sănătății ca gradele I și II) și, prin urmare, sunt mai susceptibile de a fi îndepărtate chirurgical cu succes. Rata de supraviețuire generală la cinci ani pentru aceste tipuri de tumori este de peste 90% (Hassan et al., 2017; Kaplan et al., 1996).

Un aspect notabil este că aproximativ 4% dintre copiii cu gliom difuz intrinsec al punții (DIPG) sunt diagnosticați înainte de vârsta de trei ani și aceștia tind să aibă un prognostic mai favorabil comparativ cu copiii mai mari. În rândul copiilor mai mici, 28% sunt în viață la doi ani după diagnostic, în contrast cu doar 8% dintre copiii cu vârste cuprinse între trei și zece ani.

Aceasta sugerează că vârsta la momentul diagnosticului joacă un rol semnificativ în prognosticul pe termen lung al pacienților cu DIPG. Tumorile mai puțin agresive și localizate sunt mai ușor de tratat și au o rată de succes mai mare în ceea ce privește intervențiile chirurgicale, ceea ce duce la o supraviețuire mai lungă și o calitate a vieții mai bună pentru pacienți. În schimb, tumorile mai agresive și difuze necesită strategii de tratament mai complexe și au un prognostic mai rezervat.

Studiile neuropsihologice privind tumorile de trunchi cerebral au evidențiat efectele pe termen lung ale tratamentelor asupra funcționării cognitive. Un studiu recent a analizat funcționarea neuropsihologică la 188 de tineri adulți care au supraviețuit gliomului de grad scăzut, inclusiv gliomului de trunchi cerebral, comparându-i cu frații lor. Rezultatele au arătat că supraviețuitorii au avut performanțe neuropsihologice generale mai slabe decât frații lor. În plus, acești supraviețuitori au avut un statut de angajare mai precar și un statut socioeconomic mai scăzut în comparație cu frații lor (Ris et al., 2019).

Un studiu anterior a evaluat funcționarea neuropsihologică la 11 pacienți cu vârste cuprinse între 2,1 și 14 ani la momentul diagnosticului de gliom exofitic de trunchi cerebral. Acești pacienți au fost supuși fie unei intervenții chirurgicale, fie unei combinații de chirurgie și radioterapie. Studiul a comparat proporția scorurilor neuropsihologice anormale între grupul tratat doar chirurgical și cel tratat cu chirurgie și radioterapie. Rezultatele au indicat că copiii care au primit atât chirurgie, cât și radioterapie au avut o proporție mai mare de scoruri anormale la testele neuropsihologice, comparativ cu cei care au fost tratați doar chirurgical (Mulhern et al., 1994).

Aceste descoperiri subliniază impactul semnificativ al tratamentelor asupra funcționării cognitive pe termen lung și evidențiază necesitatea unor strategii de intervenție care să minimizeze efectele adverse ale tratamentelor asupra dezvoltării neuropsihologice a pacienților. Supraviețuitorii de gliom de trunchi cerebral se confruntă adesea cu provocări suplimentare, inclusiv dificultăți în găsirea și menținerea unui loc de muncă și un statut socioeconomic mai scăzut, ceea ce sugerează că sprijinul post-tratament trebuie să fie cuprinzător și continuu pentru a îmbunătăți calitatea vieții acestora.

Bibliografia

• Ostrom, Q. T., Cioffi, G., Gittleman, H., Patil, N., Waite, K., Kruchko, D., and Barnholtz-Sloan, J. S. (2019). CBTRUS Statistical Report: Primary Brain and Other Central Nervous System Tumors Diagnosed in the United States in 2012–2016, Neuro-Oncology, 21(5), v1–v100. doi:10.1093/neuonc/noz150.

• Mulhern, R. K., Heideman, R. L., Khatib, Z. A., Kovnar, E. H., Sanford, R. A., and Kun, L. E. (1994). Quality of Survival among Children Treated for Brain Stem Glioma. Pediatric Neurosurgery, 20, 226–232. doi:10.1159/000120795.

• Pollack, I. F. (1999). Pediatric brain tumors. Seminars in Surgical Oncology, 16(2), 73–90. doi:10.1002/(sici)1098-2388(199903)16:2-73:aid-ssu2-3.0.co;2-T0. https://doi.org/10.1002/(SICI)1098-2388(199903)16:2%3C73::AID-SSU2%3E3.0.CO;2-0.

• Jallo, G. I., Biser-Rohrbaugh, A., and Freed, D. (2004). Brainstem gliomas. Child’s Nervous System, 20(3), 143–153. doi:10.1007/s00381-003-0870-6.

• Cohen, K. J. et al. (2011). Temozolomide in the treatment of high-grade gliomas in children: a report from the Children’s Oncology Group. Neuro Oncology, 13(3), 317–323. doi:10.1093/neuonc/noq191.

• Hoffman, L. M. et al. (2018). Clinical, Radiologic, Pathologic, and Molecular Characteristics of Long-Term Survivors of Diffuse Intrinsic Pontine Glioma (DIPG): A Collaborative Report From the International and European Society for Pediatric Oncology DIPG Registries. Journal of Clinical Oncology, 36(19), 1963–1972. doi:10.1200/JCO.2017.75.9308.

• Hassan, H., Pinches, A., Picton, S. V., and Phillips, R. S. (2017). Survival rates and prognostic predictors of high grade brain stem gliomas in childhood: a systematic review and meta-analysis. Journal of Neurooncology 135(1), 13–20. doi:10.1007/s11060-017-2546-1.

• Kaplan, A. M. et al. (1996). Brainstem gliomas in children. A Children’s Cancer Group review of 119 cases. Pediatric Neurosurgery, 24(4), 185–192. doi:10.1159/000121036.

• Ris, M. D., Leisenring, W. M., Goodman, P., Di, C., Noll, J., Levy, W., Robison, L. L., and Armstrong, G. T. (2019). Neuropsychological and socioeconomic outcomes in adult survivors of pediatric low-grade glioma. Cancer, 125, 3050–3058. doi:10.1002/cncr.32186.