Detectarea riscurilor de dislexie inainte de a invata sa cititi

Aproape 10% din populatia lumii sufera de dislexie. Stabilirea unui diagnostic precoce ar permite dezvoltarea de programe de formare pentru a atenua aceasta tulburare. Acum putem fi mai aproape de atingerea acestui obiectiv, datorita unui studiu realizat de Centrul Basc pentru Cognitie, Brain si Limba (BCBL), care asociaza procesarea auditiva a copiilor cu abilitatile lor de citire. Rezultatele ofera o noua abordare pentru detectarea riscului inainte ca copiii sa invete sa citeasca.

Dificultatea de recunoastere a cuvintelor, a problemelor de decodare si scriere, limitarea intelegerii citirii, etc. Acestea sunt consecintele principale ale dislexiei, o tulburare cognitiva de origine neurologica in care diagnosticul tarziu este principalul handicap.

Un studiu condus de anchetatori ai Centrului Basc pentru Cognitie, Brain si Limba (BCBL) a demonstrat o relatie intre capacitatea copiilor de a invata cum sa citeasca si capacitatea lor de auz.

Aceasta descoperire, publicata in Frontiers in Psychology, pune in lumina detectarea acestei tulburari si ar putea contribui la stabilirea riscului de dislexie inca din stadiu incipient, precum si la elaborarea unor programe de formare care sa restranga limitele de lectura pe o baza preventiva.

“Capacitatea copiilor de a asculta si de a procesa limbajul este un factor decisiv in invatarea citirii”, explica Paula Ríos-López, supraveghetorul studiului si un membru de cercetare al BCBL. In prezent, trebuie sa asteptam varsta de 9 ani pentru a diagnostica dislexia.

Cu toate acestea, rezultatele centrului San Sebastián implica faptul ca masurarea capacitatii de auz la copii de la o varsta frageda ne poate permite sa identificam acele persoane care ar putea avea probleme de citire si, prin urmare, sa fie mai susceptibile la dislexie.

In plus, diferite activitati de formare ar putea fi puse in aplicare inainte de varsta de 9 ani, bazate pe prozodie (accente, ton si intonare) si ritmuri lingvistice, impreuna cu programe menite sa atenueze dificultatile de citire.

Scopul este de a imbunatati competentele de citire si de a evita tulburarile viitoare. “De exemplu, am putea face o activitate la fel de simpla ca si cum sa ne jucam cu o toba pentru a imbunatati abilitatile ritmice ale copilului, in scopul imbunatatirii treptate a perceptiei limbajului si evitarii tulburarilor viitoare”, subliniaza Ríos-López.

Importanta ritmului

Studiul a fost efectuat la 40 de copii in clasa a doua si a cincea . Pentru a demonstra relatia dintre abilitatea de a invata cum sa citeasca si sa asculte, subiectii au fost expusi unui pseudo-cuvant (un cuvant inventat fara semnificatie), pe care copiii trebuiau sa-l repete verbal atunci cand erau intrebati despre el.

Experimentul a aratat ca acest cuvant a fost mai bine inteles atunci cand a fost precedat de fraze produse numai cu informatii prosodice, adica in care informatiile au constat doar in ritmuri si intonari, fara foneme de niciun fel.

Dupa cum explica expertul, acei copii care au obtinut scoruri mai slabe in testul de indemanare pentru lectura au fost cei care au primit cel mai mult ajutor din fraza cu informatii prosodice pentru a intelege cu succes si pentru a repeta pseudo-cuvantul.

In acest sens, copiii care nu proceseaza in mod optim sunete de joasa frecventa (tonuri, accente si intonatii de vorbire) au dificultati mai mari de a deconecta corect fonemele si cuvintele – iar acest lucru, la randul sau, este direct corelat cu capacitatea de citire si posibilele sale tulburari.

“Ritmul ofera creierului cheia pentru a focaliza atentia auditiva in momentele cand apar informatii relevante pentru perceptia de vorbire”, explica Ríos-López. “Cand creierul prezice aparitia acestor informatii, se produce o stare excitabila, cu recrutarea de neuroni destinati sa se adapteze la ea”, concluzioneaza ea.