Andreea Iordan Jezlova

Dupa ce am aflat cum se manifesta sindromul amnestic, sa aflam cum ne putem recupera dupa un astfel de sindrom.
Recuperarea este cu atat mai eficienta, cu cat memoria si celelalte functii ale creierului sunt mai putin afectate. Cel mai greu de recuperat este pacientul care are sindrom amnestic complet (nu-si aminteste deloc informatiile recente), dar si tulburari majore ale controlului central (capacitatea de ne controla gandurile, informatiile) si amnezie retrograda (nu-si aminteste informatii dinaintea manifestarii sindromului amnestic) (Goldenberg, 2017).

Invatarea informatiilor noi

In cazul sindromului amnestic, terapia trebuie bazata in prima faza pe compensatie. Astfel pacientul invata sa-si foloseasca capacitatile neafectate de sindrom si-si dezvolta strategii alternative de a-si aduce aminte informatiile noi. Neuropsihologul poate stimula pacientul sa apeleze la invatarea implicita (memoria inconstienta) si lenta. Pe de alta parte, neuropsihologul trebuie sa ia in considerare ca memoria explicita (memoria constienta – despre fapte, de exemplu ca Bucurestiul este capitala Romaniei) va fi în continuare afectata.
Cele mai mari sanse le are pacientul care primeste mereu aceleasi informatii sub forma unei rutine zilnice. In repetarea regulata a informatiilor, neuropsihologul este necesar sa tina cont de specificitatea encodarii. Acest principiu postuleaza ca informatiile sunt mai usor de amintit in acelasi loc, la care le-am memorat initial.  Pacientii cu sindrom amnestic isi amintesc asadar mult  mai greu informatiile pe care nu le-au invatat in spatiul cabinetului neuropsihologic sau in salonul spitalului. De aceea, persoanele cu sindromul amnestic trebuie sa se confrunte cu aceleasi informatii sau activitati, in spatii cat mai diferite si cu persoane cat mai diferite (nu doar cu neuropsihologul, ci si cu rudele, infirmierele etc.).

Invatarea prin repetare are totusi si dezavantajele ei: pacientul are o probabilitate mai mica in a identifica singur greseala si in a se autocorecta. O posibilitate este ca pacientul sa fie corectat imediat. Astfel se va evita pe cat posibil ca pacientul sa invete informatia cu greseli. Bineinteles ca aceasta metoda insa ii ia pacientului din motivatia sa se corecteze singur si sa caute el insusi greselile.

 

Strategii de compensare a memoriei

In general, tehnicile de memorare care functioneaza la pacientii normali vor functiona si la cei cu sindorm amnestic. Printre aceastea se numara imaginatia multimodala (pe mai multe cai, atingere, miros, vaz etc.), prelucarea semantica temeinica (de ex. prin intrebari – ce inseamna asta?) sau prin repetare. Problema acestor strategii  este ca pacientii cu sindrom amnestic trebuie sa invete in ce situatie se potriveste o anumita metoda. Atat verificarea informatiilor cat si folosirea tehnicilor de memorare necesita un control central ridicat. Acest lucru este dificil pentru pacientii cu sindrom amnestic, cel putin in stadiile incipiente ale recuperarii. In plus, neuropsihologul este cel care preia sarcina controlului central in terapie; in viata de zi cu zi pacientul deseori neglijeaza aceste tehnici, deoarece e singur.

Substitutia memoriei prin mijloace ajutatoare din exterior

Stimulii exteriori pot fi inclusiv pentru persoanele sanatoase modul cel mai ușor de a memora. Acestea pot fi sub forma unui calendar, unei agende sau funcțiile calendarului din telefonul mobil. Totusi, pentru pacientii cu sindrom amnestic poate fi o sarcina dificila sa-si aminteasca de existenta calendarului sau a agendei. De asemenea, ei trebuie sa-si aminteasca cum le pot folosi, cum sa adauge o noua informatie in calendar sau un nou eveniment.

Astfel, pacientii trebuie sa aiba mereu la ei acel calendar sau agenda, in acelasi loc (de ex. mereu in buzunarul stang), pentru ca altfel nu trebuie sa memoreze in plus unde se afla exact fiecare obiect in parte. Introducerea informatiei in calendar este necesar sa fie cat mai clara si mai usor de facut, mereu in acelasi stil. Asa vor aparea la pacient automatisme care il ajuta sa memoreze mai usor. De asemenea, este recomandabil ca introducerea de informatii in agende sau calendare sa aiba loc la acelasi moment din zi, pentru a dezvolta o rutina. Lucrul care necesita variatie este situatia si locul in care se introduc informatiile, pentru a evita memorarea doar intr-un singur loc (specificitatea encodarii). Nu in ultimul rand, neuropsihologul va incuraja folosirea obiectelor pe care pacientul le-a folosit chiar inainte de instalarea bolii. De asemenea, pentru memorarea mai usoara a evenimentelor, persoana cu sindrom amnestic poate tine un jurnal.

 

Invatarea despre boala

Una dintre provocarile sindromului amnestic este ca pacientii adesea uita ca au vreo tulburare si cred ca au o memorie normala. Chiar daca observa ca ceva nu este in regula, nu-si dau seama exact care e informatia uitata. De aceea, ei nu-si dau seama in ce situatii se pot baza pe memorie si ce nu.

Pentru a invata despre amnezie, pacientul poate lua parte la o grupa de suport cu alti pacienti cu aceeasi problema, coordonata de un neuropsiholog. In grupa pacientul este corectat si primeste feedback de la neuropsiholog, in cazul in care a gresit. De asemenea, el observa la altii probleme pe care el insusi le are si astfel recunoaste boala mai usor.

In concluzie, recuperarea in cazul sindromului se bazeaza mult prin repetare a informatiei in locuri diferite, activitati rutiniere si contact cu alti pacienti cu aceleasi probleme.

 

Bibliografie

G., Goldenberg (2017).  Neuropsychologie – Grundlagen, Klinik, Rehabilitation. München, Germania: Elsevier.

Andreea Iordan Jezlova

Andreea este psiholog (Master of Science), cu studii de licenta la Facultatea de Psihologie, Universitatea București si masterat stiintific în psihologie pedagogica (invatare, educatie, motivatie) si psihopatologie la Universität Potsdam, Germania. A lucrat printre altele ca stagiar în psihologie la Technische Universität Berlin, Senatul din Berlin, Clinica Salus Lindow si Spitalul Crucii Rosii din Berlin (medicină internă, geriatrie, clinica geriatrică de neuroabilitare, accidente vasculare cerebrale - stroke-unit, neurologie). Andreea lucreaza din mai 2017 in Berlin la Vitanas Clinic for Geriatrics pe neuropsihologie geriatrica. Face evaluari neuropsihologice si terapie pentru seniori. Se ocupa in special de pacientii cu dementa vasculara, Alzheimer, hidrocefalie cu presiune normala, tulburare cognitiva usoara, accidente vasculare cerebrale, oftalmoplegie supranucleara, Chorea Huntington, sindrom Korsakov, Morbus Parkinson, pacientii cu tendinte suicidare, depresie, hemoragie subarahnoidala, delir etc. De asemenea, tine grupuri terapeutice de suport pentru pacientii aflati in recuperare neurocognitiva. Pe langa aceasta, urmeaza formarea continua in neuropsihologie la Gesellschaft für Neuropsychologie (Societatea Germana pentru Neuropsihologie): de ex. cursuri de neuroanatomie functionala, neuropsihologie culturala, gestionarea situatiilor de criza precum a suicidalitatii, dementei, psihopatologie, tulburari neurocognitive in psihiatrie.

Website pentru promovarea neuropsihologiei

PSIHOLOGIE CLINICA | NEUROPSIHOLOGIE © 2015 - 2021