Ce facem cand bolnavul de dementa nu mai mananca?

De ce nu mananca bolnavul in stadiul avansat? Ce putem face?

Cei mai multi bolnavi de dementa aflati in stadiul avansat nu se mai pot hrani singuri. Acesta este si un semn ca dementa galopeaza. Asadar rudele trebuie sa le dea sa manance si sa bea. Uneori se intampla ca bolnavii sa nu mai deschida gura. Alteori bolnavii pot arata chiar un comportament agresiv, dand din maini si picioare, refuzand sa manance. Motivele pentru un astfel de comportament in stadiul avansat al bolii pot fi foarte diferite. Durerile de dinti sau infectiile, inclusiv infectiile bacteriene la nivelul gurii, in faringe pot duce la indispozitii si la refuzul de a manca. In acest caz, tratamentul dintilor sau terapia medicamentoasa anti-infectie poate duce la o imbunatatire. Unele medicamente, pe care bolnavul deja le lua anterior pot duce la reducerea poftei de mancare, motiv pentru care bolnavii refuza sa manance. Asadar trebuie sa verificam si efectele adverse de pe prospectul fiecarui medicament.  O solutie ar fi reducerea sau chiar renuntarea la medicamentele care duc la lipsa apetitului, bineinteles dupa consultarea cu medicul.
O alta cauza des intalnita la dementa avansata este disfagia sau problemele de inghitire. Cum inghitirea este esentiala in timpul mancarii si cum bolnavii de dementa deseori se ineaca, ei refuza in final sa manance. Printr-o inghitire defectoasa bolnavii pot avea probleme de respiratie sau pot inghiti parti de mancare care ar ajunge in plaman, ducand la pneumonie. Asadar o inghitire normala este extrem de importanta. O varianta ar fi sa primeasca mancarea pasata si lichidele sa fie ingrosate. Ingrosarea poate avea loc prin pulbere speciala. Un exemplu este agentul de ingrosare Nutilis (https://alimentespeciale.ro/nutilis-x-300g-nutricia/102541.html).

Ce facem daca pacientul nu poate manca deloc?

Daca un bolnav nu mai poate manca sau bea suficient pe cale naturala, exista posibilitatea hranei artificiale, printr-un cateter/sonda, care se introduce direct in stomac. Aceasta sonda se numeste in limbaj de specialitate gastrostoma percutanata endoscopica (PEG). Ea imbunatateste hrana. Totusi, specialistii nu recomanda o astfel de procedura atunci cand dementa este avansata. O exceptie este atunci cand disfagia sau problemele de inghitit apar deja in faza incipienta a dementei. In faza usoara de dementa bolnavul poate simti chiar o usurare si o crestere a calitatii vietii, daca este hranit artificial.
Iata insa motivele pentru care nu este recomandata sonda pentru hranirea artificiala la bolnavii in stare avansata de dementa:

• Studiile arata ca hrana prin sonda (PEG) nu prelungeste viata pacientului.
• Pentru instalarea sondei este nevoie de o endoscopie si de o incizie in peretele abdominal, in urma unei anestezii. Toate aceste proceduri pot fi foarte neplacute pentru bolnav.
• Hrana prin sonda poate duce le diaree cronica.
• Pacientii dezorientati si agitati incearca deseori sa traga de sonda. In acest caz ei ar trebui imobilizati. Imobilizarea il face deseori si mai agitat si agresiv pe un pacient cu dementa.
• Bolnavii nu mai pot gusta mancarea si nu se mai pot bucura de atentia primita de apartinatori, in comparatie cu momentele din trecut, cand rudele il hraneau prin gura.
• Hranirea prin sonda nu protejeaza bolnavul de o pneumonie. Chiar si asa, desi pacientul cu probleme de inghitire este alimentat cu sonda, er se poate ineca oricand cu propria saliva.

Asadar decizia de a alimenta artificial bolnavul in stare avasanta trebuie luata de la caz la caz, in functie de consecintele pentru fiecare pacient in parte. Nu in ultimul rand, nu trebuie sa uitam daca bolnavul si-ar fi dorit o astfel de alimentatie. Dorinta bolnavului este importanta si trebuie respectata. Atunci cand un bolnav nu mai mananca sau nu mai bea, de cele mai multe ori va muri in curand, desi nu putem spune cu acuratete cand. Multe rude se intreaba, daca bolnavilor de dementa in stare avansata mai le este sete sau foame. Stim de la bolnavii in stare terminala ca in ultima faza a vietii ne dispare senzatia de foame sau de sete. Administrarea de lichide pe cale artificiala este deseori perceputa de bolnavi ca fiind ceva foarte suparator. Acest lucru apare si pentru ca bolnavii nu mai reusesc sa elimine lichidele corect si corpul acumuleaza prea multa apa, inclusiv in plamani.

Totusi, gura uscata este perceputa de bolnavi ca fiind total neplacuta si chiar chinuitoare. De aceea, igiena gurii este extrem de importanta. Nu dintii trebuie sa fie neaparat curati, ci mucoasa bucala trebuie sa fie umeda regulat. In acest scop putem inmuia cel mai bine betisoare de vata in apa, ceai, suc, bere, vin, in functie de preferintele bolnavului. Daca bolnavul refuza si umezirea gurii sau a buzelor, trebuie sa-i respectam dorinta.