Autismul nu se manifestă uniform, ci diferă de la un copil la altul. Conceptul de “tulburare din spectrul autist” denotă o particularitate în dezvoltarea pe care unii copii o prezintă. În esență, creierul lor se dezvoltă într-un mod atipic, conferindu-le un set unic de abilități și dificultăți. De pildă, copiii cu autism întâmpină adesea dificultăți în interacțiunea socială, se simt copleșiți de stimuli senzoriali (imagini, sunete etc.) și au nevoie de o rutină zilnică constantă. Dar, având în vedere că autismul include un spectru larg de caracteristici, nu este simplu să determinăm exact ce tipuri de provocări va întâmpina un copil. Unii copii pot suporta o anumită doză de socializare, dar pot avea reacții extreme la cea mai mică schimbare a rutinei lor. Alții pot fi deranjați în special de anumite stimulente, cum ar fi zgomotul puternic. (Este important de menționat că copiii cu autism au și numeroase puncte forte. De exemplu, adesea pot să se concentreze intens pe un subiect și să-l înțeleagă mult mai repede decât colegii lor.)
Specialiștii în psihologie au identificat o conexiune interesantă între autism și dificultățile de învățare.
Aproximativ 40% dintre copiii cu autism prezintă dificultăți de învățare. Legătura este bidirecțională, deoarece 10% dintre copiii cu dificultăți de învățare sunt diagnosticați cu autism. Dar ce înseamnă exact o dificultate de învățare? Este un termen general care cuprinde o varietate de obstacole întâmpinate de copii în asimilarea de noi concepte, idei și competențe. Aceste obstacole nu au legătură cu coeficientul de inteligență, motivația sau potențialul copilului. Ele sunt rezultatul unei structuri cerebrale care procesează informațiile într-un mod distinct. Astfel, s-ar putea să observi că are dificultăți în domenii precum limbajul/cititul (dislexia), scrisul (disgrafia), ascultarea (probleme de procesare auditivă), numerele/matematica (discalculia) și alte asemenea.
Atât autismul cât și dificultățile de învățare sunt rezultatul unei structuri cerebrale diferite, influențate de procese similare.
Copiii cu autism și dificultăți de învățare împărtășesc anumite caracteristici fundamentale. De exemplu, ei pot avea funcții executive mai puțin dezvoltate, ceea ce îi face să întâmpine dificultăți în organizarea gândurilor, reglarea emoțiilor, rezolvarea problemelor, administrarea timpului și altele. Sau pot avea dificultăți în procesarea senzorială, ceea ce îi împiedică să își coordoneze mișcările mâinilor pentru activități precum scrisul, legarea șireturilor sau prinderea unei mingi. Privind din această perspectivă, suprapunerea dintre autism și dificultățile de învățare devine mai clară. Amândouă sunt influențate de procese cerebrale similare, ceea ce explică de ce se manifestă în comportamente asemănătoare. Cu toate acestea, deși autismul și dificultățile de învățare pot coexista, nu sunt identice. Astfel, un copil cu autism poate necesita un plan de îngrijire diferit de cel al unui copil cu doar dificultăți de învățare.
Copiii autiști se confruntă cu diverse obstacole în procesul de învățare, în special când vine vorba de menținerea atenției și de gestionarea sentimentelor de frustrare.
Fiecare copil trebuie să însușească o serie de competențe pentru a deveni un elev mai bun. De exemplu, atunci când își fac temele, trebuie să ignore dorința de a se juca cu o jucărie nouă. Apoi trebuie să decidă de unde să înceapă rezolvarea temei și cum să treacă de la o parte la alta. De asemenea, trebuie să învețe să lase la o parte îndoielile care nu sunt urgente. Și, nu în ultimul rând, trebuie să învețe să își stăpânească frustrarea când au dificultăți în a înțelege un subiect. Aceste procese mentale sunt o provocare pentru majoritatea copiilor, dar sunt și mai grele pentru cei autiști.
Există însă și un alt element surprinzător care influențează învățarea. Acesta este componenta socială a învățării.
Copiii autiști pot avea abilități sociale limitate pentru că le este greu să interpreteze expresiile faciale, gesturile, tonul vocii și alte forme de comunicare non-verbală. Aceasta le face mai dificilă formarea prieteniilor. Însă, aspectul social influențează și procesul de învățare, pentru că învățarea este o activitate socială prin natura sa. Să luăm ca exemplu abilitățile lingvistice. În mod tehnic, ne îmbunătățim limba prin perfecționarea gramaticii, structurii propozițiilor și vocabularului. Dar, de fapt, ne îmbunătățim limba prin practică – adică prin conversații cu alte persoane. Astfel, un copil cu autism, care evită socializarea, va avea dificultăți în a stăpâni subtilitățile vorbirii. Componenta socială a învățării se extinde dincolo de limbaj. De exemplu, dacă spui o glumă care nu este primită bine, treci repede peste ea. Dar dacă gluma ta provoacă hohote de râs, îți vei aminti gluma pentru mult timp. Creierul nostru învață folosind emoțiile și interacțiunile sociale – două aspecte cu care copiii cu autism au dificultăți. De aceea este crucial pentru ei să descopere metode noi de învățare.
Pentru părinți, poate fi ușor să ne concentrăm pe punctele slabe ale copiilor noștri. Totuși, este important să ne bucurăm mai ales de calitățile lor. Specialiștii pot evalua copilul și pot elabora un plan personalizat care este vital pentru a-i oferi copilului suportul necesar. Totuși, acesta este un proces lent și adeseori plin de provocări. Ceea ce poate ajuta la menținerea optimismului copilului este celebrarea punctelor sale forte. De exemplu, mulți copii cu autism dezvoltă interese specifice pentru care sunt foarte pasionați. Prin încurajarea și celebrarea acestor interese, îi vei învăța pe copii că sunt mai mult decât diagnosticul lor de autism. Și aceasta poate schimba totul
Psih. Mădălina Simion
Psiholog clinician; neuropsiholog la BucureștiS-a specializat in evaluarea complexa psihologica si neuropsihologica a copiilor, adolescentilor si adultilor cu afectiuni medicale (ADHD, anxietate, intarzieri in dezvoltare, tulburari genetice, tumori cerebrale, epilepsie, hidrocefalie, traumatisme cranio-cerebrale, etc) in vederea psihodiagnosticului.
A urmat o formare de 450 de ore teoretice si 500 de ore de practica in neuropsihologie clinica (Máster en Neuropsicología Clínica, Instituto Superior de Estudios Psicológicos (ISEP), acreditat de Consiliul General de Psihologie din Spania pentru specializarea in neuropsihologie clinica, program ce indeplineste ghidurile internationale de instruire ale Conferintei din Huston pentru acreditarea de psiholog expert in neuropsihologie clinica in Spania.
Interese profesionale: mapare corticala intraoperatorie, fMRI, functionare executiva