Multi isi pun intrebarea aceasta. Deseori ne intrebam “la ce foloseste, cand medicul da un diagnostic pe care oricum nu-l poate trata”? Cel putin actulamente, dementa intr-adevar nu se poate trata, dar se poate incetini.
Inainte de a ne pune intrebarea este insa esential sa fim siguri de diagnostic. Diagnosticul nu trebuie pus exclusiv pe baza investigatiilor medicale. Dementa trebuie stabilita prin 3 surse: in urma investigatiilor medicale, a discutiilor cu apartinatorii si a testelor neuropsihologice facute de un neuropsiholog experimentat si specializat pe demente. Doar asa putem fi siguri ca am pus un diagnostic corect si exact.
Din puncte de vedere moral si legal, oricare dintre noi are dreptul sa-si afle diagnosticul si sa fie informat cu privire la el. Pe de alta parte, oricine are dreptul de a nu i se spune diagnosticul. Important este ca inainte de diagnosticare, pacientul sa-si exprime fata de ceilalti dorinta de a sti sau nu daca are dementa.
Aflarea diagnosticului are numeroase avantaje: trecand de socul initial, pacientul poate sa-si inteleaga mai bine comportamentul si sa fie mai tolerant cu sine insusi. In plus, el se poate implica activ in planificarea tratamentului sau a vietii de dupa diagnostic.
Pe langa aceasta, informarea trebuie sa aiba loc intr-un limbaj usor pe care pacientul o intelege. Asadar, fara termeni avansati sau specializati.
Andreea Iordan Jezlova
Andreea este psiholog (Master of Science), cu studii de licenta la Facultatea de Psihologie, Universitatea București si masterat stiintific în psihologie pedagogica (invatare, educatie, motivatie) si psihopatologie la Universität Potsdam, Germania. A lucrat printre altele ca stagiar în psihologie la Technische Universität Berlin, Senatul din Berlin, Clinica Salus Lindow si Spitalul Crucii Rosii din Berlin (medicină internă, geriatrie, clinica geriatrică de neuroabilitare, accidente vasculare cerebrale - stroke-unit, neurologie). Andreea lucreaza din mai 2017 in Berlin la Vitanas Clinic for Geriatrics pe neuropsihologie geriatrica. Face evaluari neuropsihologice si terapie pentru seniori. Se ocupa in special de pacientii cu dementa vasculara, Alzheimer, hidrocefalie cu presiune normala, tulburare cognitiva usoara, accidente vasculare cerebrale, oftalmoplegie supranucleara, Chorea Huntington, sindrom Korsakov, Morbus Parkinson, pacientii cu tendinte suicidare, depresie, hemoragie subarahnoidala, delir etc. De asemenea, tine grupuri terapeutice de suport pentru pacientii aflati in recuperare neurocognitiva. Pe langa aceasta, urmeaza formarea continua in neuropsihologie la Gesellschaft für Neuropsychologie (Societatea Germana pentru Neuropsihologie): de ex. cursuri de neuroanatomie functionala, neuropsihologie culturala, gestionarea situatiilor de criza precum a suicidalitatii, dementei, psihopatologie, tulburari neurocognitive in psihiatrie.