Are Alzheimer! La ce sa ma astept?

Dupa ce s-au facut investigatii amanuntite (atat prin neurolog cat si neuropsiholog), unii pacienti vor primi diagnosticul de Alzheimer. Intr-o astfel de situatie pacientii, dar si rudele lor, nu stiu la ce sa se astepte. Apartinatorii pot avea nevoie de ajutorul celorlalti, inclusiv de specialisti precum neuropsihologi, avand in vedere stresul psihic si noutatea situatiei prin care trec.

Care este viteza cu care avanseaza boala?

In general, este foarte greu sa prezicem cum va decurge dementa de tip Alzheimer exact. Exista cazuri in care primele faze ale dementei pot dura intre 1 si 2 ani. Asta se intampla in special cand pacientii sunt depistati la timp si iau antidementive sau medicamente nootrope (care stimuleaza activitatea creierului) conform prescriptiilor medicale. Totusi, apartinatorii trebuie sa se astepte la un progres lent al bolii si la o accentuare din ce in ce mai pronuntata a simptomelor (uitare, dezorientare etc.). Pentru pacientii bolnavi de Alzheimer, rudele vor observa ca schimbarile din fiecare nou stadiu al bolii vor creste in viteza. Dementele vasculare, bazate pe tulburarile circulatorii ale sangelui din creier, au un parcurs mai incert decat Alzheimer, deoarece la ele pot aparea faze in care boala se stabilizeaza si faze in care ea creste in intensitate.

Ce factori pot influenta manifestarea bolii?

Mediul in care pacientul cu Alzheimer se misca poate influenta cum se manifesta boala. Spre exemplu, daca pacientul se afla intr-un spital, deci un loc complet nou, neobisnuit pentru el, el se va simti foarte irascibil, stresat si foarte confuz. Adesea, pacientul isi va recapata orientarea abia cand ajunge intr-un mediu deja cunoscut, precum propria locuinta.

Sunt anumite faze pentru Alzheimer?

Da. In general, dementa de tip Alzheimer evolueaza in 3 faze. Fiecare faza poate dura in medie intre 2 si 4 ani.

In prima faza se pot observa probleme in cazul competentelor complexe ale creierului. De exemplu, pacientul are dificultati in a memora informatii noi pe o durata scurta de timp, nu se poate orienta cu privire la locul si timpul in care se afla. De asemenea, in prima faza persoana nu isi poate coordona o zi obisnuita, nu poate face actiuni concrete precum gatit sau mici reparatii (sa schimbe un bec, sa dea cu ciocanul). Uneori pot aparea si probleme in gasirea cuvintelor. Pacientii au nevoie din ce in ce mai mult de ajutorul celor din jur.

In cea de-a doua faza, pacientii sunt dependenti de ajutorul permanent al celor din jur, iar uneori rudele trebuie chiar sa preia activitatea in locul pacientului. In cazul acesta, pacientii nu mai pot de exemplu sa faca si actiuni usoare ca incheiatul nasturilor sau folosirea aparatului de ras. Comunicarea orala devine din ce in ce mai precara, la un nivel minim.

In ultima faza, faza a treia, pacientii nu mai pot desfasura nici cele mai usoare lucruri, precum mersul.

Ce lucruri pozitive apar totusi la Alzheimer?

Bolnavii de Alzheimer au totusi resurse pe care le pot oferi celor din jur, chiar si in ultimele stadii ale bolii. Ei isi pastreaza simtul socializarii, sentimentul de prietenie sau apreciere pentru cei din jur, atunci cand sunt tratati cu respect si toleranta. Pentru a creea o atmosfera placuta, rudele pot folosi principiul validarii.

Spre exemplu, multi bolnavi de Alzheimer se bucura pana in ultima faza a bolii de lucruri simple, care li se par chiar interesante. Acestea pot fi: cantatul melodiilor vechi, alaturi de rude, colectionarea sau ascunsul obiectelor, mutatul obiectelor din loc. Este important ca pacientii sa fie incurajati chiar si prin astfel de activitati “minore”, astfel ca ei sa fie stimulati cognitiv pe toata perioada bolii.